Regulamentul UE privind produsele fără defrișări (EUDR) intră în aplicare pentru operatorii mari și mijlocii la 30 decembrie 2026 — adică în mai puțin de șase luni. Pentru importatorii de lemn, mobilă, hârtie, cafea, cacao și alte produse vizate, asta înseamnă un lucru concret: fără Declarație de Diligență (DDS) și fără număr de referință EUDR atașat declarației vamale, importul nu poate fi procesat. Ghidul de față rezumă obligațiile și pașii de pregătire.
Nu ești sigur dacă ești vizat? Fă testul rapid CBAM / EUDR — 5 întrebări, sub un minut.
Ce cere EUDR: cele trei condiții
Un produs relevant poate fi introdus pe piața UE sau exportat doar dacă îndeplinește toate cele trei condiții (Art. 3):
- Fără defrișări — nu provine de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020; pentru lemn, nici cu degradarea pădurii după această dată.
- Legalitate — a fost produs în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție.
- Acoperit de o DDS — sau de o declarație simplificată, depusă în sistemul de informații al UE.
Cine și ce este vizat
EUDR acoperă șapte mărfuri: bovine, cacao, cafea, palmier de ulei, cauciuc, soia și lemn — plus produsele derivate listate în Anexa I, identificate după codul NC. Pentru importatorii din România, categoriile tipice sunt lemnul și produsele din lemn (cap. 44), hârtia, cartonul și celuloza (cap. 48) și mobila (cap. 94).
Nu există prag de minimis. Spre deosebire de CBAM, orice cantitate sau valoare intră în domeniu. Încadrarea se decide după codul NC din Anexa I, nu după prezența materialului — o marfă cu cod nelistat este în afara domeniului chiar dacă conține lemn sau cauciuc.
Rolul se stabilește per produs, nu per companie: cine introduce primul un produs relevant pe piața UE (sau îl exportă) este operator și poartă obligația de due diligence și de DDS. Simplificarea din decembrie 2025 a creat două categorii cu obligații reduse: operatorul din aval (fabrică produse din materiale deja acoperite integral de o DDS — nu mai depune DDS proprie) și MSPO (micul producător primar din țări cu risc scăzut, cu declarație simplificată unică).
Termenele de aplicare
| Cine | De când se aplică |
|---|---|
| Operatori mari și mijlocii | 30 decembrie 2026 |
| Micro și mici (statut la 31 dec. 2024) | 30 iunie 2027 |
| Micro și mici deja acoperiți de EUTR (lemn) | 30 decembrie 2026 |
De ce România este un caz aparte
Sectorul lemnului face din România unul dintre statele cel mai direct expuse. Produsele derivate — mobilă, panouri, peleți, cherestea — intră sub incidența EUDR de la 30 decembrie 2026, iar pentru lemn termenul se aplică inclusiv micilor operatori care erau deja acoperiți de EUTR, regulamentul pe care EUDR îl înlocuiește. Cu alte cuvinte, amânarea până în iunie 2027 pentru micro și mici nu se aplică lemnului: dacă lucrezi cu lemn, termenul tău este decembrie 2026, indiferent de mărimea firmei.
Al doilea grup expus sunt importatorii de cafea, cacao, soia și cauciuc — categorii unde lanțul de aprovizionare trece aproape întotdeauna prin țări terțe, cu furnizori care nu au niciun istoric de raportare a coordonatelor GPS.
Obligațiile de due diligence (Art. 9–11)
1. Colectarea informațiilor (Art. 9)
- Geolocația parcelei de origine: coordonate cu minimum 6 zecimale; parcelele peste 4 ha se descriu ca poligon;
- originea și traseul lanțului de aprovizionare;
- documente de legalitate: permise, autorizații, drept de exploatare;
- perioada recoltării sau producerii;
- descrierea produsului, volumul și codul NC.
2. Evaluarea riscului (Art. 10)
Operatorul analizează dacă riscul de neconformitate este „neglijabil", combinând:
- riscul geospațial — parcela a pierdut pădure după 31.12.2020? Se suprapune cu arii protejate?
- riscul de țară — clasificarea de risc a Comisiei, plus indicatori de guvernanță și legalitate;
- riscul documentar — completitudinea și consistența datelor colectate (de exemplu, țara declarată vs. țara rezultată din coordonate).
3. Măsuri de atenuare (Art. 11)
Dacă riscul nu este neglijabil, DDS nu poate fi depusă. Operatorul trebuie să obțină documente suplimentare, să clarifice informațiile cu furnizorul sau să facă verificări ori audit extern — și să documenteze fiecare acțiune. Doar când riscul devine neglijabil se poate genera declarația.
DDS, sistemul de informații și vama
Declarația de diligență se depune electronic în sistemul de informații EUDR (accesat prin platforma TRACES) și primește un număr de referință care se atașează declarației vamale. Fluxul practic al unui import arată așa: identifici produsul (cod NC în scop), colectezi datele și documentele de la furnizor, validezi completitudinea și consistența, rulezi verificarea geospațială, evaluezi riscul, aplici măsuri de atenuare dacă e cazul, generezi DDS și abia apoi mergi la vamă.
Întregul dosar — date, documente, verificări, decizii — trebuie arhivat minimum 5 ani și prezentat autorităților la control. Neconformitatea aduce blocarea importurilor, confiscarea mărfii, penalități și, în practică, pierderea accesului pe piața UE.
De ce să nu aștepți finalul lui 2026
Experiența CBAM a arătat un tipar care se repetă: companiile care încep colectarea datelor de la furnizori cu 6–12 luni înainte de termen obțin datele; cele care încep cu două luni înainte descoperă că furnizorii nu răspund — iar marfa riscă să rămână blocată în vamă. Partea grea a EUDR nu este depunerea DDS, ci convingerea unui furnizor extra-UE să trimită coordonate GPS pentru fiecare parcelă, în formatul cerut.
Se adaugă două riscuri practice. Sistemele informatice — inclusiv cele ale UE — au avut probleme de capacitate la fiecare termen important de raportare, deci ultimele săptămâni sunt cele mai proaste pentru un prim test real. Iar presiunea comercială vine deja înaintea celei legale: marii retaileri europeni cer dovada conformității EUDR de la furnizorii lor indiferent de termenul din regulament. Un lanț de aprovizionare documentat devine, în acest context, argument de vânzare, nu doar obligație.
Sancțiuni
Statele membre își stabilesc propriul regim sancționator, dar regulamentul impune un prag minim: amenda maximă trebuie să fie de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală realizată în UE. La aceasta se adaugă confiscarea produselor și a veniturilor obținute, excluderea temporară de la achiziții publice și de la finanțare publică, precum și interdicția temporară de a comercializa produsele vizate. În practică, însă, sancțiunea cea mai costisitoare rămâne blocarea mărfii în vamă — fără număr de referință DDS, declarația vamală nu poate fi procesată.
Cum te pregătești: checklist
- Inventariază produsele importate și verifică codurile NC față de Anexa I.
- Stabilește rolul tău per produs: operator, operator din aval sau comerciant.
- Mapează furnizorii pe țări de origine și cere-le geolocația parcelelor și documentele de legalitate.
- Definește un formular standard de colectare pentru furnizori — funcționează și cu furnizori fără sisteme digitale.
- Alege modul de verificare geospațială (analiza defrișării post-2020 pe coordonatele primite).
- Documentează procedura de evaluare a riscului și de atenuare.
- Pregătește înregistrarea în sistemul de informații EUDR și testează generarea DDS pe cazuri reale, înainte de termen.
Colectarea datelor de la furnizori, validările, verificarea geospațială și generarea DDS sunt un proces repetitiv, cu reguli clare — exact profilul potrivit pentru automatizare. Vezi EUDR Manager, soluția noastră pentru conformitatea EUDR, sau serviciile de consultanță dacă vrei să începi cu maparea procesului.